La primul congres, de constituire, al Internaționalei Comuniste n-au fost elaborate condițiile precise de primire a diferitelor partide în Internaționala a III-a. În momentul convocării primului congres, în majoritatea țărilor nu existau decât curente și grupuri comuniste.

Altele sunt împrejurările în care se întrunește al II-lea Congres mondial al Internaționalei Comuniste. În prezent, în majoritatea țărilor există nu numai orientări și curente comuniste, ci organizații și partide comuniste.

Acum tot mai des partide și grupuri care nu demult mai făceau parte din Internaționala a II-a se adresează Internaționalei Comuniste întrucât doresc să intre în Internaționala a III a, dar n-au devenit comuniste. Internaționala a II-a este definitiv zdrobită.

Partidele și grupurile intermediare ale „centrului”, văzând situația absolut disperată a Internaționalei a II-a, încearcă să se reazeme de Internaționala Comunistă, care se întărește din ce în ce mai mult, sperând totodată să-și păstreze o „autonomie” care să le dea posibilitatea să promoveze vechea lor politică oportunistă sau „centristă”. Internaționala Comunistă devine, într-un anumit grad, o modă.

Dorința unor grupuri conducătoare ale „centrului” de a intra acum în Internaționala a III-a constituie o confirmare indirectă a faptului că Internaționala Comunistă a câștigat simpatiile uriașei majorități a muncitorilor conștienți din lumea întreagă și că pe zi ce trece devine tot mai importantă.

În anumite împrejurări, Internaționala Comunistă poate fi în primejdia de a fi diluată de grupurile șovăielnice și inconsecvente, care nu s-au dezbărat încă de ideologia Internaționalei a II-a.

În afară de aceasta, în unele partide mari (Italia, Suedia), a căror majoritate se situează pe punctul de vedere al comunismului, persistă până în prezent o însemnată aripă reformistă și social-pacifistă, care nu așteaptă decât momentul pentru a ridica din nou capul, pentru a începe sabotarea activă a revoluției proletare și a ajuta în felul acesta burghezia și Internaționala a II-a.

Nici un comunist nu trebuie să uite învățămintele pe care ni le-a oferit Republica Sovietică Ungară. Proletariatul maghiar a plătit scump unirea comuniștilor maghiari cu reformiștii.

Având în vedere toate acestea, al II-lea Congres Mondial consideră necesar să stabilească condiții absolut precise în ceea ce privește primirea de noi partide, precum și să arate partidelor care au fost deja primite în Internaționala Comunistă ce obligații le revin.

Congresul al II-lea al Internaționalei Comuniste hotărăște: pentru a face parte din Internaționala Comunistă, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1. Propaganda și agitația desfășurate zi de zi trebuie să aibă un caracter cu adevărat comunist. Toate organele de presă aflate în mâinile partidului trebuie să fie redactate de comuniști de nădejde, care și-au dovedit devotamentul față de cauza revoluției proletare. Despre dictatura proletariatului trebuie să se vorbească nu pur și simplu, ca despre o formulă curentă, învățată pe de rost; ea trebuie propagată în așa fel, încât pentru fiecare muncitor, muncitoare, soldat și țăran de rând necesitatea ei să reiasă din experiența vieții, sistematic înregistrată de presa noastră zi cu zi. În coloanele ziarelor, în adunări populare, în sindicate, în cooperative, pretutindeni unde vor avea acces partizanii Internaționalei a III-a trebuie înfierată, în mod sistematic și necruțător, nu numai burghezia, ci și ajutoarele ei, reformiștii de toate nuanțele.

2. Orice organizație care dorește să facă parte din Internaționala Comunistă este datoare să înlăture în mod sistematic și metodic din posturile de răspundere cât de cât însemnate din mișcarea muncitorească (organizație de partid, redacție, sindicat, fracțiune parlamentară, cooperativă, consiliu municipal etc.) pe reformiști și pe adepții „centrului” și să pună în locul lor comuniști de nădejde, fără să se sinchisească dacă la început vor fi uneori nevoiți să înlocuiască activiști „experimentați” cu muncitori de rând.

3. În toate țările în care, ca urmare a stării de asediu sau a legilor excepționale, comuniștii nu au posibilitatea să-și desfășoare întreaga activitate în mod legal, este absolut necesar ca munca legală să fie îmbinată cu munca ilegală.
     Aproape în toate țările Europei și Americii, lupta de clasă intră în faza războiului civil. În aceste condiții comuniștii nu se pot încrede în legalitatea burgheză. Ei sunt obligați să creeze pretutindeni un aparat ilegal paralel, care în momentul hotărâtor să poată ajuta partidul să-și îndeplinească datoria față de revoluție.

4. Este necesar să se desfășoare o propagandă și agitație perseverentă și sistematică în rândurile armatei și să se formeze celule comuniste în fiecare unitate militară.
     Această muncă comuniștii vor trebui în cea mai mare parte s-o ducă ilegal, renunțarea la această muncă echivalând cu o trădare a datoriei revoluționare și fiind incompatibilă cu apartenența la Internaționala a III-a.

5. Este necesar să se desfășoare o agitație sistematică și metodică la sate. Clasa muncitoare nu-și poate consolida victoria dacă nu este sprijinită de cel puțin o parte din muncitorii agricoli și din țăranii săraci și dacă nu a neutralizat, prin politica dusă, o parte din restul satului. În epoca actuală, munca comunistă la sate capătă o importanță primordială. Această muncă trebuie dusă mai ales prin muncitorii comuniști revoluționari care au legături cu satul.
     Renunțarea la această muncă sau trecerea ei în mâini nesigure, reformiste echivalează cu renunțarea la revoluția proletară.

6. Orice partid care dorește să facă parte din Internaționala a III-a este obligat să demaște nu numai social-patriotismul fățiș, dar și falsitatea și fățărnicia social-pacifismului; să demonstreze sistematic muncitorilor că fărrăsturnarea revoluționară a capitalismului nici un fel de tribunale internaționale de arbitraj, nici un fel de discuții cu privire la reducerea înarmărilor, nici o reorganizare „democratică” a Ligii popoarelor nu vor putea scăpa omenirea de noi războaie imperialiste.

7. Partidele care doresc să facă parte din Internaționala Comunistă sunt obligate să recunoască necesitatea unei rupturi totale și absolute cu reformismul și cu politica„ de centru” și să propage ideea acestei rupturi în cercurile cele mai largi ale membrilor de partid. Fără acest lucru nu este cu putință o politică comunistă consecventă.
     Internaționala Comunistă cere în mod absolut și ultimativ ca această ruptură să fiee fectuată în timpul cel mai scurt. Internaționala Comunistă nu poate admite ca reformiști notorii ca, de pildă, Turati, Modigliani, etc., să aibă dreptul să se considere membri ai Internaționalei a III-a. Urmarea unei asemenea situații ar fi că Internaționala a III-a ar semăna cu răposata Internațională a II-a.

8. În problema coloniilor și a naționalităților asuprite este necesar ca partidele din țările a căror burghezie posedă colonii și asuprește alte națiuni să se promoveze o linie deosebit de precisă și de clară. Orice partid care dorește să facă parte din Internaționala a III-a este obligat să demaște fără cruțare manoperele imperialiștilor „proprii” în colonii, să sprijine nu în vorbă, ci în faptă orice mișcare de eliberare în colonii, să ceară alungarea imperialiștilor „proprii” din aceste colonii, să cultive în inimile muncitorilor din țara respectivă o atitudine cu adevărat frățească față de populația muncitoare din colonii și față de naționalitățile asuprite și să ducă în rândurile trupelor țării respective o agitație sistematică împotriva oricărei asupriri a popoarelor coloniale.

9. Orice partid care dorește să facă parte din Internaționala Comunistă este obligat să ducă sistematic și perseverent o muncă comunistă în cadrul sindicatelor, cooperativelor și celorlalte organizații muncitorești de masă. Înăuntrul acestor sindicate trebuie să fie formate celule comuniste care, printr-o muncă îndelungată și stăruitoare, să câștige sindicatele de cauza comunismului. Aceste celule sunt obligate ca în munca lor de zi cu zi să demaște la fiecare pas trădarea social-patrioților și oscilările „centrului”. Aceste celule comuniste trebuie să fie în întregime subordonate partidului în ansamblul său.

10. Un partid care face parte din Internaționala Comunistă este obligat să ducă o luptă îndârjită împotriva „Internaționalei” de la Amsterdam a sindicatelor galbene. El trebuie să propage stăruitor în rândurile muncitorilor organizați în sindicate ideea necesității de a rupe cu Internaționala galbenă de la Amsterdam. El trebuie să sprijine prin toate mijloacele uniunea internațională, a sindicatelor roșii, care ia naștere și care aderă la Internaționala Comunistă.

11. Partidele care doresc să facă parte din Internaționala a III-a sunt obligate să revizuiască componența fracțiunilor lor parlamentare, să înlăture din rândurile acestora elementele nesigure, să subordoneze acest fracțiuni în fapt, și nu în vorbă, Comitetelor Centrale ale partidelor, să ceară fiecărui proletar comunist să-și subordoneze întreaga sa activitate intereselor propagandei și agitației cu adevărat revoluționare.

12. Tot astfel și presa periodică și neperiodică, precum și toate editurile trebuie să fie în întregime subordonate Comitetului Central al partidului, indiferent dacă în momentul respectiv partidul, în ansamblul lui, este legal sau ilegal; nu se poate admite ca editurile, abuzând de autonomie, să ducă o politică care să nu fie pe de-a-ntregul partinică.

13. Partidele care fac parte din Internaționala Comunistă trebuie să fie construite pe baza principiului centralismului democratic. În actuala sa epocă de accentuare a războiului civil, un partid comunist își va putea îndeplini datoria numai dacă va fi organizat în modul cel mai centralist, dacă în rândurile sale va domni o disciplină de fier, vecină cu disciplina militară, și dacă centrul lui de partid va fi un organ învestit cu autoritate și cu largi împuterniciri și care să se bucure de prestigiu și de încrederea generală a membrilor de partid.

14. Partidele comuniste din țările în care comuniștii își desfășoară activitatea în mod legal trebuie să procedeze periodic la curățirea rândurilor organizațiilor de partid (reînregistrări ale membrilor), pentru a curăți sistematic partidul de elementele mic-burgheze care se strecoară inevitabil în rândurile lui.

15. Orice partid care dorește să facă parte din Internaționala Comunistă este obligat să acorde un sprijin neprecupețit oricărei republici sovietice în lupta ei împotriva forțelor contrarevoluționare. Partidele comuniste trebuie să desfășoare o propagandă neîncetată pentru a convinge muncitorii să refuze transportarea materialului de război destinat dușmanilor republicilor sovietice; ele trebuie să desfășoare propagandă legală sau ilegală, în rândurile trupelor trimise să sugrume republicile muncitorești etc.

16. Partidele care până în prezent continuă să rămână la vechile programe social-democrate sunt obligate să revizuiască în cel mai scurt termen cu putință aceste programe și să elaboreze, potrivit condițiilor speciale ale țării lor, un program nou, comunist, în spiritul hotărârilor Internaționalei Comuniste. De regulă, programul fiecărui partid care face parte din Internaționala Comunistă trebuie să fie aprobat de congresul ordinar al Internaționalei Comuniste sau de Comitetul ei Executiv. În cazul când Comitetul Executiv al Internaționalei Comuniste nu aprobă programul unui partid sau al altuia, partidul respectiv are drept să facă apel la congresul Internaționalei Comuniste.

17. Toate hotărârile congreselor Internaționalei Comuniste, ca și hotărârile Comitetului ei Executiv, sunt obligatorii pentru toate partidele care fac parte din Internaționala Comunistă. Internaționala Comunistă, care activează în condițiile celui mai înverșunat război civil, trebuie să fie construită într-un mod mult mai centralizat decât a fost construită Internaționala a II-a. În același timp, Internaționala Comunistă și Comitetul ei Executiv sunt obligate, desigur, ca în toată munca lor să țină seama de întreaga diversitate a condițiilor în care sunt nevoite să lupte și să activeze diferite partide, și să nu adopte hotărâri obligatorii pentru toți decât în problemele în care astfel de hotărâri sunt posibile.

18. În legătură cu cele de mai sus, toate partidele care doresc să intre în Internaționala Comunistă trebuie să-și schimbe denumirea. Fiecare partid care dorește să intre în Internaționala Comunistă trebuie să poarte denumirea: partidul comunist din cutare țară (secție a Internaționalei a III-a, Comuniste). Problema denumirii nu este numai o problemă de formă, ci și o problemă politică de mare importanță. Internaționala Comunistă a declarat o luptă hotărâtă împotriva întregii lumi burgheze și împotriva tuturor partidelor social-democrate galbene. Pentru fiecare muncitor de rând deosebirea dintre partidele comuniste și vechile partide „social-democrate” sau „socialiste” oficiale, care au trădat stindardul clasei muncitoare, trebuie să fie cât se poate de limpede.

19. După terminarea lucrărilor celui de-al II-lea Congres mondial al Internaționalei Comuniste, fiecare partid care vrea să facă parte din Internaționala Comunistă trebuie să convoace în timpul cel mai scurt un congres extraordinar al partidului și în cadrul lui să confirme în mod oficial, în numele întregului partid, obligațiile expuse mai sus.

20. Partidele care acum ar dori să intre în Internaționala a III-a, dar care până în prezent nu și-au schimbat radical tactica lor anterioară, trebuie să caute ca, până la intrarea lor în Internaționala a III-a, Comitetul lor Central și toate instituțiile centrale importante ale partidului să fie alcătuite cel puțin în proporție de 2/3 din tovarăși care încă înainte de Congresul al II-lea al Internaționalei Comuniste s-au pronunțat în mod public, fără echivoc, pentru intrarea în Internaționala a III-a. Excepții se pot admite cu aprobarea Comitetului Executiv al Internaționalei a III-a. Comitetul Executiv al Internaționalei Comuniste are dreptul să facă excepție și pentru reprezentanții „centrului” menționați la punctul 7.

21. Acei membri de partid care resping condițiile și tezele stabilite de Internaționala Comunistă vor fi expulzați din Partid. Același lucru se va aplica în cazul delegaților la Congresul special al Partidului.